Prostia doare! un scurt istoric si despre prostia in sine

PROSTÍE, prostii, s.f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie.Acest termen are mai multe semnificatii decat arata... cuvantul vine de la latinescu "prosterne "si inseamna a culca la pamant a ruina sau a distruge.Eu o numesc o stare vitala omului,asa cum este homo religiousus sau homo ludens asa este si homo idiotae adica omul idiot.De la inceputuri omul era lovit cu aceasta stare de prostie,de neatentie dar singura data cand nu avea aceasta stare era atunci cand era in starea paradisiaca adica omul care era nemuritor si desavarsit caci avea darul vointei libere.De atunci se facuse cea mai mare prostie din istoria omenirii adica caderea in pacat.De atunci omul a pierdut aceasta stare devenind muritor si vulnerabil...Eu acum va voi povesti un scurt istoric al prostiei ca noi sa inavtam din greselile celorlalti si nu sa visam la viitor.Incepem bineinteles cu perioada antica caci in epoca de piatra mai mult s-au facut realizari

Corul Seminarului din Constanta - Iubi-te-voi Doamne pe audio.crestinortodox.ro