Un inger plangea in vama veche
Iar marea-i statea de veghe
Plangea pe o colina pustie
Iar pasarile-i sopteau o poezie cenusie
Plangea cu dor,plangea cu amar
Iubirea pierduta-i era indrumar
Pe obraji,lacrimi ii prelingeau usor
Lacrimi ale durerii ce strigau dupa ajutor
De departe aura angelica se vedea
Iar din orizont chipul ii stravedea
Timpul a trecut si iata:
Ingerul priveste sus si cerul,o speranta ii arata.
